«Practic, nu avem dreptul să vorbim despre normalitate sau anormalitate în viața internă a unui copil sau în viața internă a oamenilor în general… Nu câștigă nimeni foarte mult dintr-o astfel de etichetare și primul lucru care trebuie să se întâmple este ca medicul sau învățătorul să nu aleagă o astfel de evaluare, ci să treacă dincolo de modul în care oamenii obișnuiesc să gândească» (Rudolf Steiner).

Vorbind în 1924, când atitudinea generală față de persoanele cu nevoi speciale nu era deloc iluminată, Steiner a susținut acest ciclu fundamental de prelegeri într-un grup mic de învățători și medici ca bază pentru viitorul lor lucru. În contextul cultural de astăzi, idei conservatoare, cum ar fi darwinismul social și eugenia, erau nu doar tolerate, ci și populare.

În schimb, Steiner era dedicat proiectului progresist al educației speciale și, după cum spunea unul dintre participanți, „a predat cu plăcere și satisfacție”. Steiner descrie polaritățile bolii și extrage orientări terapeutice dintr-o analiză cuprinzătoare. Examinează în detaliu numeroase cazuri individuale și oferă indicații pentru exercițiile terapeutice, dieta și medicamente.

Declara că „Eu”-ul este strâns legat de corpul fizic și că spiritul și sufletul trebuie luate în considerare în diagnoză. De-a lungul prelegerilor, Steiner oferă sfaturi valoroase pentru auto-dezvoltarea cadrelor didactice, subliniind necesitatea entuziasmului, umorului și curajului.

Ca și prelegerile lui Steiner despre agricultură, acest curs a avut un impact internațional enorm, inspirând crearea a sute de școli și comunități pentru persoanele cu nevoi speciale, inclusiv mișcările Camphill și Steiner pentru educație specială.

Revoluționar în abordare, perspectivele pe termen lung ale acestor prelegeri reprezintă un material valoros pentru educatori și profesioniști din domeniul educației speciale.