A trecut aproape un secol de la publicarea acestui text care a devenit un clasic, care până în prezent reprezintă un punct de referință, nu doar în antropologia socială, ci și în sociologie, istorie, economie, psihologie, teoria artei și filosofie.

Mauss, explorând, printr-o metodă comparativă strictă și controlată, variațiile acestui fundamentel instituțional în diverse societăți arhaice și istorice, arată că "darul-schimb", așa cum îl numește, constituie un instrument de creare a relațiilor sociale convenționale. Darul este în același timp expresiv și instrumental.

Obligația impusă de schimbul de daruri leagă oamenii într-un mod pozitiv, dar și negativ, unește grupuri și indivizi, dar asigură și autonomia lor. "Obligațiile-datorii" reciproce constituie o țesătură socială, un sistem de comunicare logic organizat.

Astfel, se conturează un model economic care se opune ideologiei "omului economic". Schimbul de daruri în societățile arhaice, istorice reprezintă un "fenomen social total" care pune în mișcare întregul sistem de instituții ale acestor societăți. Pentru Mauss, darul există alături de schimburile comerciale, atât în societățile tradiționale, preindustriale, cât și în cele de astăzi, chiar și atunci când în ultimele este considerat că joacă un rol secundar.

Diferențierea radicală de astăzi între dar și marfă este o evoluție ulterioară a societăților capitaliste. În ultimul capitol, Mauss își îndreaptă atenția asupra dimensiunii politice a darului, subliniind etica darului (ofertă-accepție-returnare), reciprocitatea și solidaritatea ca "...fundația pe care s-a clădit etica schimbului-dar. Spre acest sistem, respectând desigur proporțiile, ne-ar plăcea să se îndrepte și societatea noastră". Astfel, deschide discuția despre ceea ce numim astăzi "economia etică".