Două evenimente zguduitoare au șocat și continuă să șocheze omul, din momentul în care a apărut pe pământ, nașterea și moartea. Se uită în jur și vede că toate au un început și un sfârșit. Copiii săi se nasc și mor. La fel și animalele, plantele și stelele. Nașterea și moartea se succed fără oprire.

Pășind înapoi cu ceasul timpului, ajunge la punctul zero unde un bărbat și o femeie aduc pe lume primele copii. Cine i-a născut pe ei? Se gândește și se răzgândește și mintea lui naște divinitatea. Dumnezeu trebuie să fi existat dintotdeauna și să nu moară niciodată.

Pe scurt, descoperă că singurul teren pe care calcă, adică pământul, și universul ceresc care îl acoperă, cerul, au fost întotdeauna acolo și nu par a fi deranjate de timp. Aceștia vor fi și primii săi zei: Cerul și Pământul.

Fiind influențat de lumea terestră care îl înconjoară, nu poate să gândească divinitatea în alt mod decât în dublă formă, masculin și feminin, bărbat și femeie: bărbat este Cerul și femeie este Pământul.