Tragic, strâns legat de destinul nostru comun: „realitatea” pe care o vom trăi, experiențele pe care le vom acumula citind nu încetează să își aibă ca punct de plecare lumea inexistentă a cărții pe care o ținem în mâini.

Și dorința noastră de a pătrunde măcar pentru puțin în această lume nu ascunde decât slăbiciunea noastră de a ne opune propriei noastre soarte, dorința noastră profundă pentru imposibil, dorința interioară dar extrem de puternică de a depăși realitatea noastră limitată în ceea ce privește posibilitățile.

Examinând romanul de tip documentar (nonfiction novel), prezenta lucrare abordează modul în care viața reală influențează ficțiunea și invers; cum realitatea uneori maschează și alteori evidențiază dimensiunea sa literară, cum materialul non-literar capătă o substanță fictivă, cum, în cele din urmă, legătura dintre literatură și realitatea extra-literară este ceva ce, inevitabil, ne privește pe toți.