Gânditorul francez Michel de Montaigne (1533–1592), când s-a retras în turnul său abandonând poziția sa din Parlamentul din Bordeaux, rămânând totuși o persoană publică, amenințată dar și respectată în timpul Războaielor Religioase care zguduiau Franța timp de decenii, a decis să scrie o carte „de bună credință”, dedicată „folosului personal al rudelor și prietenilor.
Îmbogățind și extinzând textul său în ultimii douăzeci și doi de ani din viața sa cu teme generate de curgerea vieții, întrebări zilnice alături de esențiale, a adăugat în literatura mondială „eseul”, adică încercările succesive de a oferi răspunsuri, fiind prezente și îndoielile. În orice caz, nedumerirea „Ce știu?” (pentru a ști ce răspund) a rămas prezentă, un joc care nu a încetat să caute jucătorii săi.
Cu interlocutori personalități ale vremii sale, cu referințe la gândirea greacă și latină antică, Montaigne nu a evitat să fie incluse cele trei „cărți” ale eseurilor sale în Indexul Cărților Interzise al Bisericii Catolice, și acolo au rămas timp de secole. Această ediție este prima traducere completă a operei în limba română și este susținută de note de subsol și comentarii.
