Tragedia greacă antică a ridicat la vremea ei, prin oglinda mitului, problemele arzătoare legate de om în cadrul societății. A descris situații conflictuale, a arătat cum fac față oamenii violenței, ritualului și adorării; a prezentat căderea unor personalități importante și temerile oamenilor.

T toate situațiile problematice și conflictele pe care le abordează tragedia greacă antică rămân nerezolvate și reprezintă teme ale epocii noastre, care, în cadrul unei societăți democratice cu o expansiune internațională (în ciuda tuturor regreselor), sunt discutate deschis, deoarece sunt actuale.

Tragedia antică funcționează în acest context ca un mare amplificator, iar teatrul, integrând-o, face din trecut parte a prezentului. Tragedia face explicit ceea ce este tăcut, și din aceasta teatrul de astăzi, la fel ca și atunci, câștigă o putere tulburătoare, care ne obligă să reflectăm și care, prin atractivitatea pe care o exercită asupra noastră miturile antice, provoacă nu doar o tulburare emoțională, ci și „plăcerea pe care o obține cineva din temele tragice”.

O societate fără teatra ar pierde un „spațiu public de experimentare pentru o reglementare fragilă a conflictelor” și, odată cu acesta, echilibrul său emoțional. Avem nevoie de tragedia greacă antică.