Drumul mitului, drumul discursului și drumul spiritului constituie principalele secțiuni ale acestei colecții de eseuri, care se referă la grija de a salva esențialul. Fiecare popor își imaginează raiul pierdut, creând cultură în căutarea elementului edenic pierdut.

Omul epocii raționaliste, scufundat în operele sale particulare, a uitat de responsabilitatea cosmică de a se întoarce la sursă și de a trăi autentic 'evenimentul amețitor'. Cu toate acestea, de-a lungul istoriei s-au realizat conștientizări care stau ca borne pe drumul nostru în noapte.

Această conceptie universală, conștiința întregului cosmic, o întâlnim în omul lumii mitice. Conștientizările culturilor Orientului s-au mișcat cu neclaritate, dar cu validitate. Claritatea perfectă a fost realizată în cultura vestică mai extinsă, cu un dinamism care a provocat o agitație fără precedent. Dar sub forma unei decăderi.

'Cărțile de acces către esență, către problematică, anxietate și bunăvoința ontologică, odată aglomerate, acum se pustiesc. Tendința istorică este descendentă. [...] Deja ne îndreptăm VESTIC SPRE EDEN, unde se sting luminile metafizice și se aprind din abundent cele naturale'.