Cu speranța că patria sa, Constantinopolul, se va elibera rapid printr-un nou război sfânt al puterilor creștine occidentale, eruditul Mihail Apostolis (1420/22-1478) s-a stabilit în Creta, sub stăpânire venețiană.

Însă a realizat că așteptările sale nu se vor îndeplini și că supraviețuirea în țara exilului era singura cale pentru el. A încercat să se împace cu realitatea și a trăit până la sfârșitul vieții sale în Creta. A lucrat ca profesor și codificator și a reușit, în condiții extrem de dificile de sărăcie, să se impună în locul exilului său forțat.

Este singurul dintre erudiții de la sfârșitul Imperiului Bizantin, a cărui activitate remarcabilă nu se desfășoară în cadrul statului bizantin restrâns sau în Italia, ci în spațiul Orientului sub stăpânire latină.

În cele paisprezece capitole ale acestei monografii, se încearcă o prezentare sintetică și critică a vieții și a operei sale (de scriitor și codificator), cu scopul de a reevalua contribuția acestui erudit mai puțin cunoscut la educația vremii sale, în special în Creta sub stăpânire venețiană, după Căderea Constantinopolului.