Ecofeminismul nu este doar o altă formă de feminism. Este una dintre cele mai importante aspecte ale gândirii ecologice moderne, având o istorie de cel puțin o jumătate de secol. Teoria ecofeminismului a început să se contureze în anii '70 și își extrage rădăcinile din alte mișcări progresiste și radicale ale acelei, dar și ale decadelor anterioare.

Azi, cu decenii înainte ca aceste voci să apară, unele ecofeministe încearcă să ofere o propunere feministă cuprinzătoare pentru ecologie, în timp ce altele se limitează la a sublinia acele aspecte ale crizei de mediu care afectează cel mai mult femeile. Fără a se epuiza în aceasta, poziția de bază a ecofeminismului este că exploatarea pe care a suferit-o femeia din partea bărbatului este similară cu exploatarea pe care a suferit-o natura din partea omului.

Cu toate acestea, este adevărat că ecofeministele nu se concentrează doar pe opresiunea pe care o îndură femeia, ci, în general, pe opresiunea pe care o îndură diverse grupuri, subliniind necesitatea de a conecta propunerea ecofeministă cu alte lupte, cum ar fi cea în favoarea comunității LGBTQ+, a animalelor non-umane, a persoanelor de culoare etc. Ceea ce este însă foarte important de subliniat este că ecofeminismul urmărește, în același timp, schimbarea ecologică și socială.

Astfel, ecofeministele și ecofeministii înțeleg modul în care alte forme de opresiune interacționează între ele. Prin urmare, putem vedea în ideile ecofeminismului o viziune politică și ecologică mai largă.