Citatele lui Wilde au o față strălucitoare și una întunecată. Cealaltă față a aforismului este sarcasmul, opusul umorului este amărăciunea, sub paradoxism se ascunde provocarea la bunul simț, plauzibilitatea acoperă ironia, iar dandișmul subversivitatea.

Scopul lui Wilde, ca al celor mai mulți autori de aforisme, rămâne natura umană - adesea, desigur, în contextul social și moral al epocii victoriene - însă săgețile sale nu au acea misoginie necruțătoare a observațiilor ascuțite ale lui La Rochefoucauld. Undeva, umorul îi îndulcește tonul.