Când Samuel Pepys (1633-1703) a început să scrie în 1660, era un tânăr funcționar care locuia în Londra, luptând să-și plătească chiria. În următorii nouă ani, pe măsură ce și-a ținut jurnalul, a ajuns să fie un administrator naval puternic. A devenit martor ocular al unor dintre cele mai semnificative evenimente din istoria Angliei din secolul al XVII-lea, printre care Restaurarea monarhiei în 1660 (el se afla pe nava care l-a adus înapoi pe Carol al II-lea din exil), ciuma care a devastat capitala în 1665 și Marele Incendiu din 1666, descris cu poezie și groază. Jurnalul lui Pepys oferă descrieri vii ale unor evenimente spectaculoase, dar o mare parte din bogăția jurnalului constă în detaliile pe care le oferă despre micile drame ale vieții de zi cu zi. În timp ce Pepys era dornic să audă opiniile Regelui, era de asemenea gata să vorbească cu un soldat, o menajeră sau un copil culegător de zdrențe. El înregistrează cu o sinceritate arzătoare viața sa personală și profesională tumultuoasă: plăcerile și frustrările căsătoriei sale, împreună cu infidelitățile sale, ambițiile și schemele sale de putere. Toate acestea au fost notate în stenografie, pentru a le proteja de ochii curioșilor. Rezultatul este un jurnal viu, adesea uimitor, și o relatare de neegalat a vieții din Londra secolului al XVII-lea.