La sfârșitul secolului al 19-lea și începutul secolului al 20-lea, austriacul Sigmund Freud, fiziolog și psihiatru, a pus prin studiile sale bazele psihanalizei ca metodă terapeutică și a revoluționat modul în care omul modern percepe concepte precum conștiința și sexualitatea.

În lucrarea Studii despre teoria sexualității (Drei Abhandlungen zur Sexualtheorie, Prima ediție 1905), Freud încearcă să răspundă la întrebarea dacă deviațiile impulsului sexual în raport cu obiectul și scopul său provin din tendințe înnăscute sau sunt dobândite prin influențele vieții.

Pornind de la experiența medicală de zi cu zi, care este întărită de rezultatele cercetării psihanalitice, Freud susține că apariția pubertății marchează începutul schimbărilor care duc viața sexuală infantilă către formarea sa normală definită.

[Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]