Republica Romană a fost una dintre cele mai remarcabile realizări din istoria civilizației. Pornind ca o mică cetate-stat în Italia centrală, Roma s-a extins treptat într-o lume mai largă, plină de tirani mărunți, șefi barbari și regi despotici. De-a lungul secolelor, modelul Romei de guvernare cooperativă și participativă a rămas remarcabil de durabil și fără egal în istoria lumii antice.

În 146 î.Hr., Roma a devenit în cele din urmă cea mai puternică putere din Mediterană. Dar chiar succesul Republicii s-a dovedit a fi sfârșitul ei. Sistemul republican nu a reușit să facă față imensului imperiu pe care Roma îl stăpânea acum: inegalitatea economică crescândă a perturbat modurile tradiționale de viață, prejudecățile sociale și etnice endemice au condus la confruntări privind cetățenia și drepturile de vot, iar corupția răspândită și ambiția nemiloasă au declanșat confruntări politice violente care au spart fundațiile odată indestructibile ale Republicii.

Cronica anilor 146-78 î.Hr., Furtuna înaintea furtunii se aruncă cu capul în prima generație care se confruntă cu acest nou mediu politic trădător. Abandonând principiile strămoșilor lor, bărbați precum Marius, Sulla și frații Gracchi au stabilit noi precedente periculoase care au pus Republica pe drumul distrugerii și au oferit un avertisment clar despre ceea ce poate să se întâmple cu o civilizație care și-a pierdut calea.