Junkers Ju 188 a fost epitomul designului german de avioane bimotoare din mijlocul războiului, reprezentând îmbunătățirea unui tip anterior și incorporând performanțe și sofisticare tehnologică crescute. În cadrul programului "Bomber B" din 1939, a fost conceput ca înlocuitor pentru bombardierele medii Ju 88 și He 111, beneficiind de motoare Jumo și BMW îmbunătățite și incorporând o zonă de cabină radical redesenată cu vizibilitate pe toate părțile pentru bombardamente la mare viteză, transport de torpile, radar FuG 200 și operațiuni de recunoaștere echipate cu camere. Ceea ce a rezultat, începând cu toamna anului 1943, a fost un bombardier și avion de recunoaștere sofisticat și, de asemenea, un vânător de noapte. După teste operaționale, Ju 188 a echipat trei Geschwader de bombardiere și mai multe Staffeln de recunoaștere pe distanțe lungi în est și Italia, efectuând operațiuni peste Marea Britanie și Frontul de Vest, precum și în Rusia și Mediterana.