Această poveste captivantă încheie memoriile literare ale laureatului Premiului Nobel, Aleksandr Soljenițîn, despre anii petrecuți în Occident după exilul forțat din URSS, în urma publicării Arhipelagului Gulag.

Cartea reflectă atât durerea despărțirii de patria sa rusă, cât și prăpastia de neînțelegere dintre el și creatorii de opinie occidentali. În Între două pietre de moară, Soljenițîn asemănă poziția sa cu cea a unui bob de grâu prins între două pietre masive, care măcina încet-încet - puterea comunistă sovietică cu mașina sa de propagandă, pe de o parte, și establishmentul occidental cu mass-media sa dominantă, pe de altă parte.