Hitler nu putea decât să reușească. El rezolva această contradicție. Înlocuia libertatea neclară, neapărată de a determina viața socială cu iluzia veche, ușor de digerat a libertății naționale. Nu cerea nicio responsabilitate - dimpotrivă, promitea că totul va veni de sus și că el însuși va schimba sistemul. Și răscoala a avut loc, având ca instigator aproape singur un mahmur precum Hitler.

Cu cât era mai amplu domeniul problemei, cu atât mai ușor era de exploatat pasivitatea maselor. Ceea ce a câștigat masele nu a fost programul economic al lui Hitler. În propaganda sa zilnică, ceea ce i-a adus victoria a fost întărirea stimului de sine german prin propaganda rasistă intensă, războiul pe care l-a declarat împotriva 'evreismului mondial' și apelul puternic la familia autoritară.

O analiză extrem de pertinentă a fenomenului fascismului.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]