În 1936, antropologul Tom Harrison, poetul și jurnalistul Charles Madge și regizorul de documentare Humphrey Jennings au înființat Proiectul Mass Observation. Ideea era simplă: oamenii obișnuiți ar fi înregistrat, sub formă de jurnal, evenimentele din viața lor de zi cu zi. Aproximativ un milion de pagini au ajuns în cele din urmă la arhivă - și a devenit curând clar că aceasta era mai mult decât oricine putea digera. Astăzi, jurnalele sunt stocate la Universitatea din Sussex, unde, în mod remarcabil, majoritatea rămân necitite. În Viețile noastre ascunse, Simon Garfield a țesut cu pricepere o tapițerie de însemnări din jurnale în perioada puțin discutată, dar crucială, a anilor 1945-1948. Rezultatul este o carte emoționantă, intrigantă, amuzantă, uneori sfâșietoare - fără rușine populista în spiritul Vociilor uitate sau, într-adevăr, Jurnalului unei femei obișnuite de Margaret Forster.