În relațiile greco-turce, politica de calmare reprezintă alegerea conștientă, de-a lungul timpului, a Greciei față de revizionismul turc, care s-a intensificat și a fost plasat într-un context și formă modernă în ziua de după invazia turcească în Cipru din 1974.

Această politică a fost supusă unei critici serioase în ultimii ani, în timp ce strategia de descurajare este promovată ca o posibilă doctrină de înlocuire a acesteia. Având în vedere evoluțiile rapide din regiunea est-mediteraneană, examinarea istorică a politicii de calmare evidențiază ineficacitatea doctrinei, slăbiciunile și eșecurile acesteia.

În carte sunt examinate cele mai importante cazuri istorice, și anume crizele din 1976, 1987 și de la Imia, precum și cele trei acorduri greco-turce care au urmat - Procesul de la Berna (1976), Comunicatul de la Davos (1988) și Comunicatul de la Madrid (1997).

Revelațiile șocante ale cărții se bazează pe interviuri personale cu diplomați, militari și politicieni care au participat la evenimente, pe arhivele relevante ale SUA (după declasificare sau scurgere), pe procesele verbale ale Parlamentului turc și pe literatura de specialitate în limba turcă.