„Tematica lucrării aristofanice – războiul, demagogia, militarismul, fanfaronada – și personajele pe care le prezintă o fac relevantă din toate punctele de vedere… Scopul unei comedii nu este doar de a oferi stimulente pentru gândire, ci și de a provoca râsul. Și datorită libretului lui Papamarkou și strânsei sale legături cu muzica lui Kyurgus (și invers), râsul vine în mod natural cititorului, ascultătorului și spectatorului grec contemporan, fără a fi nevoie de explicații.”  Din introducerea lui Angelos Chaniotis

Pacea este unul dintre acele lucrări ale lui Aristofan care se remarcă prin arhitectura sa complexă, atât în concepție, cât și în execuție. Se împletesc și se confruntă genuri artistice precum poezia lirică și epică, diversele categorii ale dramei, tendințe politice și filosofice, idiomuri lingvistice definite de poziția socială, temperamentul și educația individului, sacru cu profan, uman cu divin, dar, mai ales, se confruntă expresia revoluționară a dorinței de viață cu conformarea la un rău care pretinde să înlocuiească normalitatea.

Aceste multiple dimensiuni ale lucrării și punctele lor de intersecție cu prezentul au fost scoase în evidență de Nikos Kyurgus și Demosthenes Papamarkou prin intermediul schemei interpretative a comediei muzicale care, datorită conlucrării organice între muzică și text, reușește să dialogheze mai complet cu dramaturgia poetică aristofanică.

Pacea lui Aristofan, în compunerea lui Nikos Kyurgus, libretul lui Demosthenes Papamarkou și regia lui Konstantinos Arvanitakis a fost prima reprezentație muzicală a unei drame antice în istoria Teatrului Național (Festivalul Atenei și Epidavru 2017). În această ediție, textul libretului este însoțit de un CD cu piesele muzicale ale reprezentației, cântate și instrumentale. Nota introductivă a creatorilor este completată de introducerea lui Angelos Chaniotis, profesor de Istorie Antică și Studii Clasice la Institute for Advanced Study din Princeton.