Am mers pe o funie la granița dintre credință și necredință încă de când eram copil. Niciodată nu am fost complet credincios, dar m-am îndrăgostit de aceste semne ale Lumii care nasc în inimile noastre mari așteptări.

Căutând însă pe Dumnezeu, înseamnă să-L preferi mort decât să fie un idol. Astfel, ignorând jertfele, m-am îndreptat spre ateism. Dar – pe neașteptate – am văzut ceva iluminând.

Scriitorul își urmează căile căutării Divine, acum că miturile religioase premoderniste au fost demult zguduite. Care sunt criteriile adevărului? Ce este sinele, rugăciunea, minunea, sfințenia? Cum poate exista atâta rău într-o lume creată de un Dumnezeu al iubirii;

Luptând cu întrebările, caută căi de încredere cu ajutorul credincioșilor și necredincioșilor. Credincioși care trăiesc în loc să ideologheze și necredincioși care nu iartă mituri. Pe scurt, urmărind perfectă antilopă…