Aspectul important al acestui text este că reprezintă o învățătură nu trinitară, ci pur cosmologică și antropologică. Se subliniază, așadar, nu atât relația Cuvântului cu Tatăl - o relație care este presupusă și care este dezvoltată în altă parte de apostolul Pavel - ci mai ales semnificația lui Hristos pentru om.

Acest punct conține o mare importanță, deoarece face evidentă dimensiunea hristologică a antropologiei lui Pavel. Această dimensiune a termenului „imagine” se relevă, de altfel, și în învățătura fundamentală a Apostolului, că omul, pentru a se împlini, trebuie să poarte „imaginea omului ceresc”, a lui Hristos (I Cor. 15, 49), să ajungă „la măsura vârstei plinătății lui Hristos” (Ef. 4, 13) și aceasta „pentru a nu mai fi nici un copil” (Ef. 4, 14). Maturizarea omului corespunde, pentru Pavel, cu hristificarea.