În ciuda polisemiei și ambiguității care caracterizează conținutul său conceptual, comunitatea ca o utopie modernă a unei societăți fluide și fragmentate exprimă dorința neostoită a subiectului de a aparține undeva, și pasiunea omului contemporan de a participa la jocul social al distincțiilor și separărilor colective omniprezente.

Comunitatea promite un refugiu de siguranță și solidaritate într-o lume fragmentată care nu oferă suficiente speranțe și așteptări pentru viitor. Nu este întâmplător că discuția despre practicile de intervenție comunitară străbate o serie de domenii de aplicare ale științelor sociale și umaniste, cum ar fi munca comunitară, psihiatria comunitară, sănătatea mintală comunitară, dezvoltarea comunitară, planificarea comunitară și arta comunitară, în care comunitatea devine trambulina unor noi experimentări și aplicații care încearcă să răspundă problemelor generate de societatea postcapitalistă printr-un spirit comunitar colectiv.

Este vorba despre revigorarea, în contexte sociale și culturale diferite, a unei tradiții îndelungate de activism comunitar care promite un model alternativ de organizare a relațiilor sociale prin democrație participativă și autonomie.

În această ediție, a fost integrată în textul inițial o parte din discuțiile referitoare la pierderea treptată a identității colective. Astfel, în capitolul doi al cărții a fost adăugată secțiunea Comunitatea fluidă în epoca modernității târzii, care concentrează reflecții din ultimul deceniu asupra comunităților fragile ale societății contemporane. În plus, în Postfața cărții este prezentată critica modelului de dezvoltare sustenabilă și întoarcerea la mișcarea de dezinvestire și repatriere.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]