Perioada de la asasinarea guvernatorului Ioannis Kapodistrias (1831) până la sosirea regelui Otto în Grecia (1833) este considerată tradițional ca o perioadă de „anarchie”, care rămâne și astăzi mai mult sau mai puțin necunoscută.

În acest interval, însă, s-a decis impunerea crucială a regimului monarhic autoritar, în timp ce legitimitatea era contestată politic de către Guvernatori și Constituționaliști.

Ce factori au subminat alegerea grecilor pentru Monarhia Constituțională? De ce nu a fost permisă împărțirea terenurilor naționale și o dezvoltare ulterioară a economiei grecești? Care a fost rolul grecilor și străinilor în derapajul țării spre regimul autoritar al bavarezilor?

Analizând exhaustiv perioada 1831-1833, autorul încearcă să răspundă la aceste întrebări, precum și la altele, valorificând noi documente arhivistice și apropiindu-se de miezul evenimentelor.

Astfel, reușește să reconstruiască cu succes contextul istoric al unei epoci, prezentând în mod viu obiceiurile și practicile politice care aveau să lase o amprentă puternică în viața publică a Greciei moderne.