O veveriță minunată descoperă lângă cuibul său o floare și decide să o „adopte”. Însă este supraprotector și aproape că o „omoară”. Din fericire, prietenul său, Pasărea, îi explică cu răbdare cum trebuie să se comporte cu fiecare floare pentru ca aceasta să trăiască și să înflorească...
După cartea extraordinară „Hoțul frunzelor”, am luat pentru copiii mei „Floarea mea”. Protagoniștii sunt aceiași, drăgălașa Veveriță și Pasărea! Sincer, nu mi-aș fi dorit pe alții... De data aceasta, Veverița și-a învățat lecția. Pentru că toamna și-a pierdut frunzele din copacul său, acum, că este primăvară, nu vrea să-și piardă și floarea!
Încă o carte inteligentă pentru copii, plină de schițe viu colorate și dialoguri amuzante! Fiecare pagină este o surpriză plăcută care captivează ochii mici și mari...
Este o bună ocazie să le vorbesc copiilor mei despre primăvară și caracteristicile ei... Florile frumoase, rândunelele, ploile răcoroase și soarele. De asemenea, să învățăm numele florilor, dar și moduri de a le îngriji.
Florile sunt organisme vii și au nevoie de apă, aer și soare pentru a crește și a înflori. Ele oferă hrană unor insecte, dar mai ales ne aduc liniște și bucurie de fiecare dată când le vedem.
Primim și o mare lecție... Că florile și natura, în general, sunt pentru toți și nu aparțin nimănui anume. Trebuie să le tratăm cu dragoste și respect, pentru a ne bucura cu toții de frumusețile naturale ale planetei noastre.
Nu aș putea să omit tema supraprotecției pe care o vedem la mulți părinți... Supraprotecția nu ajută copiii. Nu îi lasă să respire și să se dezvolte, exact ca floarea. Cu siguranță, nimeni nu își dorește flori și copii ofiliți! Din fericire, Veverița a înțeles la timp și i-a dat spațiu florii sale să înflorească și să crească așa cum își dorește.
Și această carte este mare și are copertă groasă, astfel încât mânuțele mici o pot răsfoi singure.
Pe copertă îi vedem din nou pe Veveriță și Pasăre în poienița noastră cunoscută, în mijlocul pădurii, primăvara, iar în centru se află o frumoasă margaretă galbenă.
Finalul nu este la fel de surprinzător ca la Hoțul frunzelor, dar rămâne amuzant și plăcut.
Și aceasta este una dintre cărțile pe care le citim des, deși preferata noastră rămâne Hoțul frunzelor.
Abia aștept să citesc următoarele cărți din aceeași serie, „Hoțul zăpezii” și „Hoțul soarelui”! Cu siguranță sunt la fel de minunate!