Perioada 1974-1993 a fost fără îndoială o perioadă foarte interesantă. Au fost anii focului care aprindea conștiințele, anii viziunilor mari, ai conflictelor ideologice și ai dezvoltării mișcărilor de masă. Interesul care a existat atunci pentru sindicate și pentru Confederația Generală a Muncitorilor din Grecia a fost o consecință a existenței și dinamicii mișcării în domeniul muncii. Astăzi, interesul corespunzător – redus – reflectă starea în care se află mișcarea și posibilitățile sale.

În perioada de douăzeci de ani pe care am încercat să o înregistrez așa cum am trăit-o, mișcarea a fost suma eforturilor individuale a sute de mii de muncitori și a miilor de cadre din întreaga țară. În acele decenii creative, sindicatele și-au depășit limitele. Cu luptele lor persistente și mobilizările imprevizibile, au scris istorie.

Care cuprinde multe lupte și victorii: lupte pentru o poziție mai bună în societate; lupte pentru instituțiile democratice, pentru drepturile sindicale și sociale; lupte pentru participarea muncitorilor în administrarea întreprinderilor; lupte pentru crearea de instituții de control social.

Prin această înregistrare, cred că se pot extrage concluzii utile despre fenomenul sindical din Grecia în perioada 1974-1993 și sper că aceasta va contribui la apariția unor scântei de speranță și a unor imitătoare dornice, într-o vreme în care neoliberalismul a dominat și căutarea soluțiilor individuale a slăbit sindicatele, eforturile colective și luptele sociale.