Această carte nu își propune să fie o introducere generală în totalitatea căutărilor filosofice ale omului pe parcursul istoriei sale. Nu are un caracter istoric predominate, nu epuizează opiniile și teoriile filosofice în raport cu temele pe care le abordează paginile sale.

Metoda cărții este abstract-sintetică, nu parateză-de contabilizare. Asta înseamnă că: din imensul material al Istoriei Filosofiei se scot multe (se sacrifică plenitudinea înregistrării diversității abordărilor) pentru a se realiza o sinteză capabilă să introducă cititorul în întrebările filosofice fundamentale și în metodele cele mai importante (din perspectiva rezultatelor lor istorice) de a aborda întrebările.

Prin urmare, este vorba despre un schițare introductivă în modul de a filozofa și nu în principal în istoria întrebărilor și răspunsurilor. Referințele la Istoria Filosofiei sunt cât se poate de introductive pentru "modurile" care definesc căutarea filosofică. Și "modurile" sunt două în istoria filozofării: modul "societăților" al grecilor și modul "individualist" al vestului european post-roman.

Pe cele două maluri ale Egeului și în arhipelagul intermediar s-a născut, pentru prima dată în istoria omenirii, întrebarea privind validitatea cunoașterii, când cunoașterea este adevărată și când este falsă - s-a născut gândirea critică, filosofia. Grecii au căutat "criteriul adevărului": Ce este adevărat rămâne constant, nu se degradează, nu moare. Iar singura realitate accesibilă empiric care "îl face nemuritor", deci "este adevărată", este pentru greci "modul de conducere al întregului".

[Fragment din textul prefaței]