A ceea ce surprinde cititorul grec al poeziei lui Carducci este amploarea și adâncimea culturii sale grecești. Doar pentru Homer am inclus aici patru dintre poemele sale, în timp ce referințele la acesta apar în zeci de alte poezii, împreună cu poezii dedicate lui Apollo, Revoluției Grecești, Muzeilor etc.

Carducci a crezut în ceea ce a spus cu cinci secole mai devreme Francisc Petrarca, celălalt mare poet italian al Renașterii: reorganizarea lumii moderne trebuie să se facă pe baza educației greco-romane. De aceea, Carducci a fost un mare dușman al religiei iudaico-creștine, pe care o consideră străină de idealurile italienilor și o respinge fără echivoc.

O consideră dăunătoare și contrară naturii umane, iar din această opoziție și convingere se inspiră celebrul său imn 'Către Satan', poate cea mai cunoscută și frumoasă poezie a sa. 'Satan' lui Carducci nu este 'spiritul viclean' al teologilor, ci însăși principiul generativ al vieții: este Dionisos, emoțiile, simțurile și bucuriile epicureice care fac din om o parte integrantă a naturii și un produs al devenirii naturale.

'Satan' este progresul științific, iar progresul este sinonim cu lumina. La început, după cum mărturisește, a conceput poezia ca un imn dedicat lui Apollo. Este, pe scurt, viața bună a strămoșilor și contrapartea încleștării creștinismului, care se bazează pe moarte și negarea simțurilor, pe lumina slabă a mănăstirilor și pe întunericul mormintelor.