Paria este un cuvânt-explorator extrem de revelator. Se spune că provine din India, că a fost inventat acolo în secolul al XVI-lea, de militari, misionari și savanți. Două secole mai târziu, se va întoarce și se va răspândi în spațiul european.

Pentru filosofii Iluminismului, structurile ierarhice îndepărtate sunt un pretext pentru a condamna tiraniile interne. Discuția despre celălalt este o discuție despre sine. Totuși, în Occident, unde emanciparea se realizează, aceasta nu se aplică tuturor.

Paria apare ca fiind ignorat în declarația recentă a drepturilor omului. În discursurile politice și în disputele din jurul acestuia, el reprezintă sclavii, “cei liberi de culoare”, evreii, femeile, poporul, proletarii...

Teatrul și literatura răspândesc imaginea sa, și dobândește trăsăturile artistului blestemat cu un caracter idealizat de marginal. Cultura romantică subliniază sensibilitatea sa, iar paria câștigă valoare datorită persecuțiilor îndurate, fără însă a fi eliberat.

Cu erudiție și vervă, trecând de la literatură la teoria politică și construcțiile teoretice (M. Weber, G. Simmel sau, mai presus de toate, H. Arendt), Varika povestește aceste metamorfoze și urmărește formele care, din trecut până în zilele noastre, vorbesc despre rănile tuturor “deșeurilor lumii”.

În această călătorie, ea reamintește eterna cerință a pariorilor revoltați, care cer insistent ca fiecare individ special să fie acceptat în sânul umanității.