Autoarea își începe cercetarea cu analiza anarhismului rus, care se află la rădăcinile terorismului modern. Cu toate acestea, nu se limitează la studiul evoluției istorice a fenomenului terorismului, ci încearcă și o interpretare a acestuia, bazată pe teoria războiului lui Clausewitz și pe teoria psihanalitică a lui Lacan.

Conform autoarei, terorismul este o formă de război, moralmente condamnabil. Ideile anarhismului rus din secolul al XIX-lea, nihilismul, negarea sinelui, constituie forța motrice a acestuia. Folosind referințe la lucrările lui Dostoievski și Turgenev, care se referă la Neceaiev, Hélène L'Euye leagă internaționalismul lui Bakunin de Al-Qaida și critica Occidentului din partea teroriștilor ruși de terorismul islamist.

Invocarea lui Nietzsche și relația resentimentului cu plictisul conduc autoarea la concluzia că nihilismul este sursa comună a islamismului și nazismului, care se întâlnesc în opoziția lor comună față de cultură. De vreme ce terorismul invocă schimbarea prin violență și nu prin lege, acesta convertește cu totalitarismul.

Psihanaliza - susține autoarea - ne permite să nu cedăm în fața fantomei oricărei identități, de exemplu, "vestice". Subiectul uman are întotdeauna o existență hibridă, iar doar acceptarea acestei diviziuni poate avea un caracter pacificator. Textul islamist, care apără terorismul, neagă exact acest caracter hibrid al identităților moderne și promovează impulsul morții.