Unde a mers, am mers și eu. Trebuia să văd locurile unde a activat și să ascult oamenii care l-au cunoscut și au trăit alături de el. Norocul a fost că la începutul anilor '70, când am început cercetarea, am prins în viață pe cei mai mulți dintre aceia care l-au adorat sau l-au urât, care l-au combătut sau au fost tovarășii lui.

Așadar, s-au salvat multe caracteristici ale personalității sale, comportamente și expresii autentice ale lui, care se transmiteau din gură în gură, precum o melodie populară. Și am avut norocul să am ghizi minunați în fiecare loc. Altceva este să mergi căutând și altceva este să te ghideze în prima tabără de rezistență de pe Parnassos căpitanii Pericle și Nikifor. Altceva este să te uiți la munte de departe și altceva este ca țăranul Cătsantdoni să îți arate trecerile Chelidonelor.

La început, am parcurs naiv sute de kilometri pentru a vorbi cu cineva care pretindea că era 'foarte aproape de Aris' și am constatat din cele spuse de el că pur și simplu îl văzuse trecând cu calul prin piața satului său. Sau am întâlnit atâția oameni de bază, atâția mesageri, scribi și ofițeri ai liderului, încât numărul devenea incredibil. Nu le țin supărare, le înțeleg. Mitul atrage.

În cele mai multe sate grecești, mai ales cele montane, mereu cineva avea să-mi povestească cel puțin o istorie uluitoare legată de liderul ELAS, la care a fost martor ocular. Totuși, nimic nu a fost inclus în această carte fără a fi absolut verificat. Dacă cineva îmi menționa un episod, îl întrebam cine altcineva a fost prezent, îi căutam și, doar dacă mi-l confirmau exact, doar atunci se înregistra în materialul pe care poate îl includeam în carte. Dacă nu existau alți martori la episod, oricât de convingător ar fi fost interlocutorul meu, era pur și simplu ca și cum nu l-aș fi auzit niciodată.

În 1974, odată cu prăbușirea dictaturii, s-a deschis drumul întoarcerii pentru sute de foști combatanți ai muntelui care se refugiaseră în țările estice pentru a supraviețui. Un nou flux de interviuri, informații și amintiri scrise. În 1990, adunasem deja un material imens, care trebuia ordonat, transcris dialogurile, selectate cele mai interesante date și, în sfârșit, să fie scrisă cartea.

Am abandonat orice activitate profesională sau altă implicare și m-am dedicat acestei efort. În prezentarea luptătorilor, nu am ținut cont de parcursul lor post-liberare, dacă au continuat cu lupte sociale sau au devenit civili. Personajele sunt prezentate și, în mare parte, judecate pentru contribuția lor în anii fierbinți 1940-1944.

[Fragment din textul introducerii]