De la 1677, anul publicării Eticii, ideile lui Spinoza au provocat, urmând cele mai variate direcții, un interes neîncetat până în prezent. Aceste idei, însă, au fost tratate, de cele mai multe ori, tăiate de contextul probator care le susține expunerea, din cauza caracterului său foarte tehnic și al stilului său austru.

Prezenta carte, care are ca scop să reprezinte un instrument de lucru pentru cei care caută o accesibilitate mai directă la textul lui Spinoza, oferă toate explicațiile care sunt absolut necesare pentru lectura primei părți a Eticii, în care, sub titlul „Despre Dumnezeu”, se încearcă studiul realității în ansamblul ei, având ca punct de plecare principiul rațional și cauzal care îi conferă simultan unitatea interioară și caracterul absolut necesar.

Această parte a cărții lui Spinoza, care din cauza conciziei sale relative este deosebit de dificilă și enigmatică, joacă un rol esențial în economia generală a Eticii: aceasta este cea care oferă programului de eliberare morală baza sa obiectivă, fundamentându-l profund în natura lucrurilor.