Ne mândrim cu memoria, niciodată cu uitarea... Cunoscut teoretician al teatrului și eseist, Georges Banu nu a încetat timp de decenii să salveze în cărțile sale fragila memorie a teatrului.

În acest eseu fragmentar, autorul folosește forma aforismului pentru a reflecta cu o privire penetrantă asupra semnificației uitării, uitarea, nu ca pe un dușman natural al memoriei, ci ca pe un proces creativ: ca pe cealaltă față a aceleași monede.

Părticele de eseuri despre uitare bazate pe amintiri din teatru (Ibsen, Chekhov, Stanislavski, Brook, Vitez, Theatre de Complicite, Beckett), dar și din celelalte arte, filosofie, cât și din amintiri personale și viața de zi cu zi.

[Fragment din textul de pe coperța din spate a ediției]