În 1877, la Paris, este publicată o lucrare a secolului al XIX-lea tradusă în franceză cu titlul: Compendiu de Teorie a muzicii bizantine. Sub acest titlu, numele lui Hrisant -teoreticianul reformei sistemului de notare al muzicii bisericești ortodoxe grecești-, apare într-un mod care ar putea fi greu de considerat că este acesta autorul.

Datele adunate dovedesc că editorul Compendiului, muzicianul francez Bourgault-Ducoudray, și traducătorul său, grecistul și importantul erudit al vremii, Emile Burnouf, de care se leagă și selecția acestei lucrări printre alte texte asemănătoare, îl considerau pe Hrisant ca autor al acesteia.

Muzicianul francez îl menționează pe teoreticianul grec ca autor al Compendiului doar de două ori: o dată indirect, în comentariile Compendiului, și o a doua oară într-o scrisoare adresată lui Burnouf, în care declară clar că Hrisant este autorul Compendiului.

În lipsa unui original, precum și a unor dovezi directe pentru paternitatea textului, cercetarea a urmat un parcurs peculiat pentru a evidenția relația textului cu Hrisant și a fundamenta argumentele necesare pentru datarea acestuia.

În această carte se documentează exact această relație, printr-o studiere complexă bazată pe o cercetare amănunțită realizată în arhive și surse ale vremii. Astfel, se contestă opinia dominantă care, din cauza titlului ambiguu al Compendiului, l-ar sugera pe Hrisant ca inventor al teoriei mai degrabă decât ca autor al acesteia.