«Ne-au țintuit între două mituri îngrozitoare: între Meduza și abis. Acest lucru în sine este suficient pentru a face jumătate din lume să izbucnească în râs, deși gluma continuă totuși pe seama noastră. Pentru că negarea falocentrică este în noi, este angajată, reconstruiește vechile modele, agățată așa cum este de dogma castrării.

Nu au schimbat nimic: și-au teoretizat dorința pentru realitatea lor imaginară! Să tremure preoții, vin scrierile noastre de gen! Ne pare rău cu adevărat pentru ei, dacă în descoperirea lor că femeile nu sunt bărbați sau chiar că mama nu are un (falus), se prăbușesc. Dar nu le convine acest frică?

Nu ar fi mai rău, de fapt nu este mai rău, faptul că femeile nu sunt castrate? Cum trebuie doar să înceteze să mai asculte Sirenele (pentru că Sirenele erau bărbați) pentru a schimba sensul istoriei? Trebuie doar să te uiți direct la Meduza ca să o vezi. Și nu este mortală. Este frumoasă și râde.»

Traducere: Gogo Katsouli, Tzeni Kountouri Tsiaimi, Irini Spanopoulou