Orașul Nou se va completa, va exista. Nu, desigur, de către arhitecți și urbanisti care, sărmanii, cred cu adevărat că pot reglementa în avans viețile oamenilor și viitorul umanității, cu rigle, cu subdecimetri, unghiuri și „t”, în cadrul planurilor propriilor lor egoisme, narcisizându-se (marxist, fascist sau burghez), sufocând și sufocați, pentru a organiza.

Nu, orașul Nou nu va fi construit astfel; ci va fi construit de toți oamenii, atunci când aceștia, epuizând negările, atât pe cele bune, cât și pe cele rele, văzând lumina strălucitoare a anti-sofismului – adică lumina fără dogme, fără veșminte ale Adevărului – vor înceta să-și cufunde mâinile și picioarele în sânge și în grele păcate, și vor lăsa în sufletele lor, cu un entuziasm al afirmării, toate pomii din Eden, cu roade pline și fără șerpi – dar cu Dumnezeu sau cu Zeii – să înflorească complet liberi.

–ANDREAS EMPIRICUS, Octava

SELECȚIE, ANALIZĂ ȘI COMENTARE asupra unor pasaje din opera poetică a lui Andreas Empiricus, care se referă la oraș și, în special, la Atena, de către arhitectul-urbanist și cunoscător al Atenei Alexandru Papageorgiou-Veneta, care concluzionează: „Poziția laudativă a poetului față de spațiul în care trăiește. Peisajul liniștit atenian ascunde în el forțe vibrante: Lumină difuză, mișcare neîntreruptă, agitație, o veghe neobosită, care îl fascinează”.