În iulie 2021, regizorul Filippos Koutsaftis mi-a făcut una dintre cele mai mari onoruri pe care le-am avut în viața mea, când m-a invitat să particip la scrierile pentru filmul său intitulat Zakros.

În iulie (și mai ales în august) 2022, când montajul final era aproximativ la jumătate, am profitat de o pauză de câteva zile și am scris această carte, un eseu narativ la care voi oferi acum următoarea descriere, ceva de genul teaser, poate pentru a atrage atenția cititorului: este un jurnal de lucru de la ultimele filmări, redactarea textelor și aventura montajului.

Este, de asemenea, o încercare de reflecție asupra stilului lui Koutsaftis, așa cum acesta se concretizează în întreaga sa operă, cu Zakros ca exemplu central, și cu referințe la câțiva cineaști importanți, care cred că luminează cazul meu.

Dar este și o mărturisire de dragoste / confesiune a credinței în arta cinematografică în general. Nu este exclus să fie și altele. Toate acestea, însă, sper că sunt mai ales modul meu de a mulțumi regizorului pentru daruri.