Ro d o p i, un lanț muntos magic, presărat cu castele, biserici, moschei, conace, colibe, turme, ziduri uscate, poduri. Cu peisaje de o frumusețe naturală inegalabilă, cu o floră și faună neașteptată. Cu toate acestea, cel mai frumos element al ei este cel uman. Zâmbete, gustări, ospitalitate din partea unor oameni cu culturi, obiceiuri, tradiții și religii diferite. Un loc unde conviețuiesc grupuri de populație diferite, o diversitate armonioasă de indivizi pe care rareori o întâlnești.
Ro d o p i este mare, variată, depășește granițele județului, ale țării. Pentru a fi "acoperită" are nevoie de lume, mâini, ochi, combustibil. Astfel, s-au adunat 15 fotografi sub inițiativa Centrului de Fotografie Creativă din Tracia și au colaborat. O realizare rară în țara diviziunilor, rară și pentru această practică în mod special solitară.
Este cunoscut printre fotografi că nu poți surprinde cu adevărat un loc dacă doar călătorești prin el. Pentru că, atunci, în cel mai bun caz, fotografiezi călătoria ta, faci o probă aleatoare în momentul în care ai trecut. Un loc are o durată, are locuri ascunse pe care nu le vezi de pe drum, are oameni care trebuie să aibă încredere în tine, obiceiuri locale care variază de la sat la sat, succesiuni de anotimpuri care necesită timp/ani pentru a fi surprinse.
Aceaste imagini nu sunt informație, sau nu sunt doar informație. Fiecare dintre ele, și mai ales ca un întreg, reprezintă interpretarea unui loc apropiat, cunoscut, drag, care nu se încadrează în definiția picturală. Picturalul se referă la turist, pe când aici avem de-a face cu localnici.
Acolo însă, unde această muncă de grup se abate de la imaginea informativă, nu este atât când privește peisajul de la distanță, ci atunci când intră - propriu-zis și metaforic - în acesta. Trec într-o interpretare care variază morfologic datorită particularității fiecărui membru al grupului, dar este omogenizată de privirea comună. Imaginele încep să depășească descrierea, se împletesc în crengi, se strecoară sub rădăcini, se împiedică de trunchiuri căzute.
Se surprind de o mică explozie de culoare, discută cu copaci bătut de vânt care se străduiesc să rămână drepți. Încep să audă foșnet, întâlnesc fantome în ceață, se sperie de carcase stranii. Pădurea devine din fermecătoare, fermecată. Și când albeste și îngheață în iarnă, minunile fotografice continuă. Imaginile acoperite de zăpadă sunt poate cea mai caracteristică realizare a acestei colecții.
