Karl Popper a încercat să abordeze insuficiența fundamentării prin inducție a unei cunoașteri obiective structurate a filosofilor anteriori, propunând structura productivă a cunoașterii științifice.

O ipoteză teoretică este formulată ca propuneri care combină considerații empirice, funcționează ca o infrastructură a faptelor empirice aferente, fără a presupune fapte independente și a justifica fapte definitive.

Secolul XX abundă în contradicții și paradoxuri. Karl Popper a studiat evoluția teoretică și logică a științei, subliniind esențialele sale insuficiențe pe baza criticii empirice și a observației realiste a relațiilor structurale, cum ar fi relația dintre trup și suflet, relația dintre cunoaștere și viața pașnică, democratică, creativă, relația dintre pace și război și relația dintre metafizica sistemului solar și reflecția empirică.

(...)

[Extras din textul introducerii publicării]