În rândul unor straturi largi de cetățeni, câștigă teren opinia că alternanța celor două partide la putere nu implică și schimbări de mare amploare în economie și în suprastructură.

Identitățile ideologice și politice puternice lipsesc (cu excepția Stângii), în timp ce orice fel de încărcătură istorică care în trecut crea dichotomii (Dreapta-antidreapta, conservatorism-progres) a scăzut.

Comanda pe care o dau cetățenii este fără direcție, perioada de grație pentru guverne este scurtă, iar profesioniștii politicii favorizează relațiile lor reciproce și nu cele care ar trebui să-i lege de alegători.

Partidele au ajuns "cămăși goale", renunțând la responsabilitățile de educare și îndrumare a societății, conducerile își continuă parcursul fără viziune, fără inspirație și slabe chiar și în domeniul administrativ.

Expresia lui Deng Xiaoping că nu contează culoarea pisicii atâta timp cât prinde șoareci, în cazul personalului grec, nu se aplică.

Sentimentul care predomină este că "pisica" s-a împăcat cu "șoarecii".