Din vremuri străvechi, gâștele de la fermă merg întotdeauna la lac pentru baia de dimineață în șir, una în spatele celeilalte, de parcă ar defila. Conducând cu mândrie este Tryfonas, liderul stolului, stabilind ritmul: Unu-doi, unu-doi, unu-doi, unu-doi!

Dar deodată: Unu-doi, unu-doi, tap unu-doi, tap, unu-doi, tap! Se întâmplă ceva scandalos și îl deranjează foarte mult pe Tryfonas. Floreta, o mică gâscă, nou venită la fermă, nu urmează pașii lor ritmici. Furios că ea perturbă o tradiție pe care o respectă cu fidelitate în fiecare zi, o expulzează din stol și îi interzice să meargă la lac cu ei. Chiar și celelalte gâște o privesc iritate.

La început, Floreta ascultă. Totuși, este rănită că propriul ei stol o izolează doar pentru că merge diferit. Nu înțelege de ce trebuie să meargă în ritm, deoarece nici nu a învățat să facă asta și nici nu are nevoie. Încrederea în sine îi este zdruncinată și se simte incapabilă, inutilă și singură. Dar după un timp, reacționează. Nu, va fi ea însăși. Va merge așa cum știe și cum poate. Și va merge la lac pentru că nu vrea să fie înstrăinată de celelalte gâște. Astfel, nesocotind ordinul strict al lui Tryfonas, ea pornește din nou pe drumul spre lac. Când ajunge în sfârșit, surpriza ei este mare (și a lui Tryfonas și mai mare!). Pentru că descoperă că atunci când ești diferit, unii te vor respinge, dar alții te vor accepta.

O carte despre acceptarea de sine cu abilitățile și capacitățile pe care le avem, excluderea dureroasă, respingerea necugetată a diversității, indiferent de forma pe care o ia, indiferent de cine este vorba.