Cartea "Materie și memorie" (1896) este una dintre cele patru lucrări principale ale lui Bergson și este publicată pentru prima dată într-o traducere în limba română.

În această lucrare, marele filozof francez dezvoltă o abordare complet originală cu privire la problema centrală și întotdeauna actuală a relației dintre materie și spirit. Reformularea problemei se bazează pe o analiză atât de originală, cât și detaliată a percepției și memoriei, care duce la redefinirea radicală a relației lor.

În analiza sa, Bergson ia explicit în considerare și concluziile științifice ale vremii, pe care le urmăriva și le studia cu profunditate. Relația dintre funcțiile corporale și cele spirituale cu acțiunea volitivă a ființei biologice și sociale "om" se dovedește a fi fundamentală pentru întreaga sa abordare.

"Materie și memorie" oferă cititorului român posibilitatea de a studia un model fertil de dialog între filozofie și știința pozitivă, precum și de a depăși confruntările tradiționale din filozofie, cum ar fi cea dintre realism și idealism.

Introducerea ediției românești oferă cititorului informații utile despre locul pe care îl ocupă lucrarea în cadrul întregii filozofii a lui Bergson, precum și despre modul contradictoriu în care a fost tratată de critică. De asemenea, Epilogul încearcă o abordare interpretativă cuprinzătoare a conținutului acesteia.