Inteligența noastră, din legea cauzalității, alunecă și scapă neobservată, ușor și tăcut. Prevenind Cronos/timpul, tinde să se disipeze nediferențiat în rețeaua sincronicității, fără a împiedica însă funcționarea legii cauzalității.

Admirând, vedem și văzând admirăm. Minune, puterea sufletului ființei, și Iris, veșnic tânăra fiică a sa, ocrotitoarea purității privirii noastre.

Fără lumină nu există vedere. Prin analogie, fără cunoștințe nu există inteligență înaltă. Cum poate mintea/intellectul să se minuneze de adevărul mental invizibil, dincolo de timp și spațiu, fără lumină/cunoștințe?

Da, există Minune, miracolul, limba greacă. Un cuvânt conectiv însoțește, legând creația lui Zenon/gândirea la mintea infinit de mică a oamenilor muritori. Mama limbă, greaca, a purtat în pântece, a născut, a alăptat și a crescut în ascunzătoarea tainică a înțelepciunii Nopții cuvintele care conțin concepte...

Cuvântul grecesc delimitează, cu numele zeilor greci, legile universale, vizibile și invizibile, naturale și mentale, infinite, ascunse, secrete, pure. Tot ceea ce urmează nu îmbrățișează nicio religie. Numele zeilor greci, teologia noastră, este extragerea aurului din minereurile adânci pe care ne le-a lăsat arhiva supranaturală a științei. Acolo este înregistrată legea numelui. Limba greacă este mama...