Postfață: Fundamentele creștine în poveștile lui Oscar Wilde: Ce ar putea, așadar, astăzi, să ne transmită, ce semnificație ar putea avea pentru noi aceste două povești, în mare parte didactice, ale lui Wilde? Trebuie să menționez că abordarea mea este din perspectiva teologiei și vă rog să nu considerați acest lucru restrictiv. Chiar dacă teologia nu a reușit întotdeauna să fie convingătoare în acest sens, caracteristica sa cea mai distinctivă este dialogul creativ cu realitatea culturală - lucrările atemporale (artistice și altele) ale trecutului și lucrările remarcabile ale prezentului.

De aceea, trebuie să se deschidă către interpretări ale unor astfel de lucrări care le valorifică ca lucruri artistice, iar ea însăși - ca artă - mărturie a vieții - nu se poate exprima dincolo și în afara limbajului uman și a diverselor sale moduri. Prin urmare, literatura este un spațiu capabil să îmbogățească teologia, demonstrând abilitatea sa de a prelua din cultură cele bune și frumoase. În același timp, sensibilitatea artistică față de (atemporelele) patologiile societății poate întâlni sensibilitatea filantropică, antrenată a teologiei și astfel, aceasta din urmă poate îmbogăți regenerativ cuvântul său, transformat în unul mai pertinent, inovator și uman.

Pe un prim nivel, cineva ar vorbi despre un împrumut al teologiei din literatură; dar, dacă ne adâncim mai mult, este vorba despre distincția darurilor pe care teologia și Biserica le experimentează ca fiind comune, în ciuda frecventei cedări a acestora pe altarul oricărei 'secularizări' care le privează de trupul și sângele lor: misterul întrupării Cuvântului. Este vorba despre Cuvântul divin și acest lucru ne conduce asociativ, dar absolut firesc, la fundamentele celor două povești pe care ni le-a relatat Wilde, acum aproape o jumătate de secol, rămânând la fel de relevant și expresiv.

Pentru că am o puternică senzație că povestea lui Iisus, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, care a fost un exemplu incomparabil de golire și sacrificiu, este baza pe care sunt construite cu o măiestrie uimitoare relatările sale - deși observăm diferite accente parțiale, modelul creștin este distinct în ambele povești. Acest lucru se observă, de altfel, și în majoritatea celorlalte lucrări ale colecției care le-a inclus, cea mai proeminentă - poate - fiind 'Prințul Fericit', care a caracterizat, pe bună dreptate, și titlul său.