Întrebarea "cine este cetățean grec" reprezintă o întrebare deschisă prin excelență. O întrebare din acelea care sunt oferite, de la începuturile statului grec, pentru multe și contradictorii răspunsuri, dar și pentru multiple interpretări.

După ce criterii cineva este cetățean grec, de la originile statului grec până în prezent? Sunt aceste criterii aceleași din vremea în care există comunitatea politică națională a grecilor sau se schimbă? Sunt aceleași cu cele utilizate și de alte națiuni și în ce măsură?

În mod corespunzător, după ce criterii cineva devine grec, chiar dacă nu este? Și acestea, la rândul lor, rămân aceleași în istoria greacă a ultimelor două secole? Cât de des și de ce se schimbă? Pentru cine se schimbă, pe cine (nu) îi vizează și cu ce criterii comparabile de apartenență la o comunitate politică sunt discutate?

Ce alte conotații are faptul de a fi grec, dincolo de legătura legală strictă a statului cu individul, pentru însăși statul? Ce așteaptă statul de la cetățenii săi? Cât de predispuși la transformări sunt aceste așteptări?

Cât de încărcat este acest legământ, cetățenia, cu ideologie? Cu ce intensitate se schimbă în istorie aceste conotații, ce dezvăluie, ce reproduc, dar și ce ascund? Cum abordează aceste probleme comparativ cu dimensiunile politice ale Greciei?

Asemenea întrebări preocupă cartea de față, care propune o scurtă călătorie în istoria statului grec din perspectiva calității de cetățean, ajungând în prezent și la provocările moderne cu care se confruntă regimul cetățeniei grecești.

Într-o țară care a intrat sub influența unei conjuncturi politice mai imprevizibile și mai severe din punct de vedere fiscal, pe care pare că o va trăi după marile aventuri ale secolului XX, întrebarea "cine este cetățean grec" devine o întrebare care merită să fie pusă. O întrebare care, în ultimă instanță, forgează inevitabil soarta comună a oamenilor care trăiesc în acest loc, chiar și în cele mai dificile momente. Sau, poate, mai ales în aceste momente.