Ceea ce percep profesorii și elevii, într-un mod foarte clar, este că problemele legate de scris pot fi comune, dar soluțiile nu sunt. Acest lucru activează intenția narativă. Pe măsură ce testele literare și schițele sunt discutate în detaliu în grup – într-un cadru informal, pentru unii dur, al unei democrații a scrisului, unde contează textul testat de fiecare dată și nu numele și portofoliul potențialului autor – devine clar că nu există rețete și toate posibilitățile sunt deschise. Când se discută probleme de identitate și ideologie a scrisului, conștiința scriitoricească se consolidează. Tehnica și inventivitatea sunt testate. Se dezvăluie și se discută paradoxurile scrisului, de exemplu utilitatea leneviei. A nu scrie, în multe cazuri, este o parte importantă a scrisului. A te întinde în pat și a reflecta cu mintea asupra experiențelor și limbajului personajelor tale este un act de scris.