Muzeele fac parte din clădirile-simbol ale începutului secolului XXI, atât datorită eterogenității arhitecturale, cât și a diversității obiectivelor culturale pe care le servesc. Întrebările pe care le ridică cartea sunt: Cum influențează arhitectura modul în care experimentăm muzeele? Cum se leagă de arta designului expozițional? Răspunsul, conform autoarei, este în mare parte prin spațiu.

Apropiindu-ne de spațiu ca de un limbaj comun între clădire și expoziție, putem înțelege mai profund caracterul spatial, vizual, cognitiv și social unic al fiecărui muzeu. Autoarea explică, de exemplu, cum unele muzee creează vizitatorilor senzația de explorare personală, în timp ce altele au un caracter în principal didactic. Cum vizita la anumite muzee devine o experiență spațială, în timp ce la altele devine un eveniment social.

Cartea începe cu o retrospective istorică asupra evoluției muzeului ca clădire și ca spațiu organizat, precum și asupra evoluției paralele a percepțiilor expoziționale. Apoi, se concentrează pe studii aprofundate ale unor muzee contemporane selectate, analizând arhitectura spațiului, concepția expozițională și comportamentul vizitatorilor.

Combinând observația intuitivă cu descrierea și analiza detaliată, dezvoltă o metodologie pentru studiul muzeelor și propune un model teoretic pentru interpretarea acestora. Teoretic echipat, metodologic inovator, bogat ilustrat, această carte reprezintă o lucrare esențială pentru cei care creează și studiază muzeele (arhitecți, curatori și muzeologi, studenți), precum și pentru cei care vizitează muzeele și constituie publicul acestora.