În opera sa principală, Lumea ca voință și reprezentare, publicată în prima ediție în 1819, Schopenhauer își expune filosofia în întregime și sistematic.

În Anexa lucrării, care este inclusă în volumul trei al ediției grecești, se confruntă în mod detaliat cu filosofia teoretică, în principal, a lui Kant (Critica rațiunii pure), iar secundar și cu celelalte părți ale sistemului kantian (etica și filosofia dreptului, estetică și teleologia filosofică). Această critică opozantă, așa cum subliniază chiar Schopenhauer, constituie o parte organică a „sistemului” său filosofic (într-o anumită măsură o introducere în acesta) și înțelegerea sa este o condiție necesară pentru înțelegerea substanțială a întregului.

Lumea ca voință și reprezentare este, fără îndoială, unul dintre marile lucrări clasice ale filosofiei europene. Anexa cu critica adusă lui Kant, datorită bogăției, profundității și sistematicității care o caracterizează, este un text al cărui studiu se dovedește benefic pentru cercetătorul filosofiei lui Schopenhauer la fel ca și pentru cel al filosofiei teoretice a lui Kant.