În "Dezvoltarea ca libertate", Amartya Sen explică cum, într-o lume cu o prosperitate crescută, milioane de oameni care trăiesc în țările din Lumea a Treia continuă să nu fie liberi. Chiar dacă nu sunt tehnic sclavi, le sunt luate libertățile de bază și rămân limitați de sărăcie economică, lipsuri sociale, tirania politică sau autoritarism cultural. Obiectivul principal al dezvoltării este de a răspândi libertatea și 'miile de comori' ale acesteia la cetățenii lipsiți de libertate.
Libertatea, susține convingător Sen, este în același timp obiectivul final al reglementărilor sociale și economice și cel mai eficient mijloc de atingere a prosperității generale. Instituții sociale precum piețele, partidele politice, legislațiile, justiția și mass-media contribuie la dezvoltare prin consolidarea libertății individuale și sunt întreținute în numele acestora de către valorile sociale. Valorile, instituțiile, dezvoltarea și libertatea sunt interconectate și Sen le leagă într-un cadru analitic elegant. Cu întrebarea 'Care este relația dintre bogăția noastră economică colectivă și capacitatea noastră individuală de a trăi așa cum ne dorim?', încorporând libertatea individuală ca angajament social în analiza sa, Sen permite economiei să se ocupe din nou de baza socială a prosperității și libertății individuale.
