Din secolul al V-lea î.Hr., când Pitagora a formulat pentru prima dată legile muzicii și științei occidentale, până la înflorirea Romantismului mai mult de 2000 de ani mai târziu, oamenii de știință și filozofii percepeau universul muzical, ca un mecanism organizat a cărui funcționare lină crea o armonie cerească - muzica sferelor. Separarea științei de muzică a început cu revoluția științifică din timpul Renașterii și a atins apogeul cu Romantismul, care celebra umanul, individualul și localul. În secolul al XX-lea, știința și muzica, susține Jamie James în această carte, au respins ideea romantică și au repoziționat accentul absolut în afara sferei accesibile a rațiunii umane. Cartea oferă o privire de ansamblu asupra istoriei științei și a muzicii, o reevaluare a Romantismului și a reacției moderniste la acesta, precum și un parcurs intelectual radical.