În această carte, Jacques Rancière radicalizează critica sa asupra gândirii moderniste și abordării sale postmoderne. Spre deosebire de timpul liniar și exclusiv oferit de acestea, el subliniază interconectarea dimensiunilor temporale care se dezvoltă în procesul contemporan de eliberare și revoluții artistice, arătând cum această mulțime se raportează la dubla dimensiune a timpului. Timpul nu este doar o linie care se întinde din trecut spre viitor, ci o formă de viață, clar distinctă de vechea ierarhie între cei care au timp și cei care nu au. Această ierarhie, continuată în conceptul marxist al proletariatului, și chiar manifestată crud în modernismul lui Clement Greenberg, continuă să guverneze lumea actuală, care se agață de fabula necesității istorice și a specialiștilor săi. În opoziție, Rancière arată cum ruptura cu percepția ierarhică a timpului, așa cum a fost formulată de Emerson în viziunea sa despre noul poet, implică o percepție complet diferită a modernului. El vede împlinirea acestui ideal în cele două arte ale mișcării, cinematografia și dansul, care la începutul secolului al XX-lea au desființat opoziția dintre oameni liberi și mecanici, expunând ruptura dintre revoluția artiștilor și cea a generalilor.
Producător
- Editor
- Verso Books
- Subtitlu
- -
- Număr de pagini
- -
- Data lansării
- -
- Data de publicare
- -
- Dimensiuni
- -
- Limba
- Engleză
- Copertă
- Copertă cartonată
- ISBN-13
- 9781839763199
Informații importante
Specificațiile sunt colectate de pe site-urile oficiale ale producătorilor. Te rugăm să verifici specificațiile înainte de a finaliza comanda. În cazul în care întâmpini probleme, raportează aici.